“IL VIAGGIO CI FA E CI DISFA, IL VIAGGIO CI INVENTA”

13720676_1181065871924854_1633774654_o

Il viaggio: il poter vedere, esplorare e conoscere il mondo che ci circonda; il grande e meraviglioso mondo. Questo è stato il filo conduttore di tutta la settimana.

Lo scorso weekend siamo partiti all’avventura a bordo della nostra mașină alla scoperta di Sibiu, Sighișoara e Alba Julia. C’è poco da fare: i viaggi itineranti, dal mio punto di vista, sono i migliori ti danno la possibilità di ammirare il mondo; è emozionante vedere tante casine colorate che si susseguono rapidamente e pensare che dentro ognuna di esse ci sono delle persone, delle storie e delle vite magari diverse dalla tua ma comunque accomunate da un qualcosa che non so definire ed è proprio da questi pensieri che incrementa la mia voglia di conoscere autenticamente e il più possibile questo mondo.

Abbiamo attraversato paesini che sembravano essersi fermati nel tempo; abbiamo visto carri pieni di fieno trainati da cavalli e uomini camminare accanto al loro cavallo trasmettendo un non so che di magico, come una sorta di sinergia ed equilibrio con il mondo che li circondava. Ho riassaporato il piacere delle piccole cose e il valore di esse. Solitamente ci muoviamo  senza vedere, solo rimbalzando da un luogo ad un altro senza vivere veramente ma sopravvivendo.  Riscontrarmi con uno stile di vita più lento mi ha dato modo di riflettere e di rientrare in contatto ancora meglio con il mio io interiore.

Abbiamo continuato a viaggiare anche al Kindergarten “Curcubeul copiilor” non nel vero e proprio senso del termine ma iniziando a scoprire la natura che ci circonda. La natura e l’ambiente in cui gioca sono per il bambino il primo mondo da scoprire e conoscere. Anche per questa ragione il tema della settimana è stato la flora e la fauna e nello specifico quella presente all’interno del giardino in cui giocano.

L’attività principale è stata quella del martedì durante la quale, con una specie di caccia al tesoro, ogni bambino doveva recuperare foglie, sabbia, fiori, sassi, bastoncini ecc. dal giardino ed incollarli in un unico grande cartellone allo scopo di formare un grande “albero della natura”.

I bambini durante questa attività correvano volenterosi da un luogo all’altro per riuscire a portare nel minor tempo possibile il maggior numero di “pezzi di natura”; c’è chi raccoglieva tutto quello che trovava senza troppa discrezione mentre altri con minuziosa attenzione cercavano tra l’erba coccinelle e formiche e contavano e osservavano gli aghi di pino. C’era, poi, chi tutto orgoglioso ti portava un fiore che era riuscito a prendere da un ramo in alto e chi aiutava a incollare e posizionare i pezzi sull’albero che pian piano prendeva forma diventando un piccolo capolavoro d’arte; una sorta di quadro del viaggio alla scoperta della natura che li circonda.

L’altra avventura alla scoperta del mondo, o più che altro alla conoscenza di chi lo abita, è stato il viaggio a Berzasca.

Mentre macinavamo chilometri su chilometri e i paesi si susseguivano cresceva in me voglia di arrivare in questo luogo che era stato a lungo nominato e descritto. Arrivati l’accoglienza è stata unica e  magnifica e ci siamo subito sentiti a casa. Abbiamo anche potuto dormire in una casa tipica rumena riuscendo a conoscere ancora di più la loro realtà.

Durante i giorni trascorsi a Berzasca l’aspetto che mi ha colpito maggiormente è stato come i bambini dopo un paio d’ore si siano affezionati a noi. Infatti la sera alla festa del paese, dopo aver trascorso con loro un paio d’ore a giocare e conoscerci, ci venivano incontro e ci chiedevano di ballare con loro. Speciale è stato il momento in cui, mentre osservavo lo svolgersi delle danze, una bambina mi si è fiondata addosso sedendosi in braccio e abbracciandomi.

La spontaneità dei bambini è sempre qualcosa che lascia allibita la mente degli adulti. É qualcosa che a primo impatto ti destabilizza e scuote ma che poi apre e scalda il cuore. L’incontro con qualcuno che fino a due ore prima non sapevi neanche chi fosse e che poi ti abbraccia e ti cerca è sempre qualcosa di magico. Fa bene al cuore.

Questo viaggio è stato un viaggio con le persone; con quel genere di persone che apprezza ciò che ha e che riceve ma allo stesso tempo da tanto, da se stesso ciò che di più prezioso c’è.

Va, viaggia, conosci e torna diverso; un po’ migliore di come sei partito, un po’ più consapevole e umano.

 

“THE TRIP BUILDS US AND DESTROYS US, THE TRIP CREATES US”

The journey: to see, explore and learn about the world around us; the great and wonderful world.

This was the main theme of the whole week.

Last weekend we started the adventure on board of our car to discover Sibiu, Sighișoara and Alba Iulia. There is little to do: travel, from my point of view, are the best because give you the chance to see the world. It is exciting to see many colourful little houses that are followed quickly and think that inside each of them there are people, stories and lives maybe different from yours but still united by something that I cannot define and it is from these thoughts that boost my desire to know authentically and this world as possible.

We passed through villages that seemed to have stopped in time; we saw filled with hay wagons pulled by horses and men walking next to their horse transmitting a something magical, as a kind of synergy and balance with the world around them. I savour the pleasure of the little things and the value of them. Usually we move without seeing, just bouncing from one place to another without truly living but surviving. Bump into a slower lifestyle has given me the opportunity to reflect and even better back in touch with my inner self.

We continued to travel even to Kindergarten “Curcubeul Copiilor” not in the real sense of the term but starting to discover the nature around us. For the kids the first way to discover and learn is through the contact with the nature and the environment. Also for this reason the theme of the week was the flora and fauna and in particular the one present in the garden where they play.

The main activity, that took place on Tuesday, was kind of treasure hunt where each child had to catch leaves, sand, flowers, stones, sticks and so on from the garden and paste them into one large billboard in order to form a large “tree of nature.”

The children during this activity ran enthusiastic from place to place in order to bring in the shortest possible time the largest number of “pieces of nature”. There were those who collected everything that was without too much discretion while others with meticulous attention sought between the ladybugs grass and ants and counted and watched the pine needles. There was who all proudly wore a flower that you had managed to take it from a branch at the top and those who helped to paste and position the shaft pieces that slowly took shape becoming a small masterpiece of art; a sort of picture of the journey to discover the nature around them.

The other adventure to discover the world, or more than anything else to the knowledge of its inhabitants, was the trip to Berzasca.

While we travelled for kilometres and kilometres in the country side grew on me the desire to get in this place that had long been named and described. We arrived, the welcome was unique and beautiful and we immediately felt at home. We were also able to sleep in a typical Romanian house managing to learn even more their reality.

During the days spent in Berzasca the aspect that struck me most was how the children after a few hours you are attached to us. In fact, during the evening at the village festival, after spending with the kids a couple of hours where we play and they know us came to us and asked us to dance with them. Special was the time when, as I was watching the unfolding of the dances, a little girl I was slingshots him sitting in his arms and hugging me.

The children’s spontaneity is always something that leaves shocked the minds of adults. It’s something that at first glance destabilizes you and shakes but then opens and warms the heart. The meeting with someone who you meet two hours before and you did not even know who he was and after comes and hugs you and you looks for you is always something magical. Is good for the heart.

This trip was a trip with people; with the kind of people who appreciate what we have to give and who receives at the same time give so much, it give their self that is the most precious thing that there is.

Go, travel, know and returns different; a little ‘better than how you left, a little’ more conscious and human.

13720676_1181065871924854_1633774654_o

 

“CALATORIA NE CONSTRUIESTE SI NE DISTRUGE, CALATORIA NE CREEAZA”

Calatorim: pentru a vedea, a explora si a invata despre lumea din jurul nostru; o lume mare și minunata.

Aceasta a fost tema principală a întregii săptămâni. Weekend-ul trecut am început aventura la bordul mașinii noastre descoperind Sibiu, Sighișoara și Alba Iulia.  Călătoria, din punctul meu de vedere, este cele mai bun lucru, deoarece oferă șansa de a vedea lumea. Este interesant  sa vezi mai multe case mici si colorate care se succed și că în interiorul fiecăreia dintre ele există oameni, povești și vieți, poate, diferite de ale noastre, dar uniți de ceva ce nu pot defini și din pricina acestor gânduri sunt stimulata de a cunoaste această lume intr-un mod cat mai autentic posibil.

Am trecut prin sate pentru care timpul părea să se fi oprit; am văzut carute pline de fân trase de cai și oameni care merg pe jos lângă calul lor,  o imagine care imi transmite ceva magic, ca un fel de sinergie și echilibru cu lumea din jurul lor. Savurez plăcerea lucrurilor mici și valoarea acestora. De obicei, ne mișcăm fără să vedem, doar viguros dintr-un loc în altul, fără a trai cu adevarat, dar supraviețuind. M-am ciocnit de un stil de viață mai lent care mi-a dat posibilitatea de a reflecta și chiar mai bine, de a intra din nou în contact cu sinele meu interior. Am continuat să călătorim chiar și la grădinița “Curcubeul Copiilor”, nu în adevăratul sens al cuvântului, ci începand să descoperim natura din jurul nostru. Pentru copii primul mod de a descoperi și de a învăța este prin contactul cu natura și mediul înconjurător. De asemenea, pentru acest motiv, tema săptămânii a fost flora și fauna și, în special, avand la dispozitie o grădină, unde se joacă.

Activitatea de bază, care a avut loc marți, a fost un fel de vanatoare de comori în care fiecare copil a trebuit să prindă frunze, nisip, flori, pietre, ramuri și așa mai departe din grădină și sa le lipeasca într-un singur panou mare, în scopul de a forma un mare ” copac al naturii. ”

Copiii în timpul acestei activități a alergat entuziasti din loc în loc, în scopul de a aduce în cel mai scurt timp posibil, cel mai mare număr de “bucăți de natură”. Unii din ei au adunat tot ce au gasit, fără prea multă triere, în timp ce altii, au acordat o atenție meticuloasă in a căuta în iarbă și furnici, gărgărițe si ace de pin. Fiecare si-a adus aportul intr-un mod original, construind astfel o mica opera de arta.

Cealaltă aventură de a descoperi lumea, sau mai mult decât atat, de a face cunoștința cu locuitorii săi, a fost excursia la Berzasca.

În timp ce am călătorit kilometri și kilometri în partea de țară, a crescut in mine dorința de a ajuge în acest loc, care a fost mult timp mentionat și descris. Am ajuns, intampinarea a fost unica și frumoasa și ne-am simțit imediat acasă. De asemenea, am fost posibil să dormim într-o casă tipic românească, intelegand astfel și mai mult realitatea lor.

Pe parcursul zilelor petrecute în Berzasca aspectul care m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care copiii după câteva ore, s-au atașat de noi. De fapt, în timpul petrecerii campenesti din sat, după ce am petrecut cu copiii cateva ore in care ne-am jucat,  ei venind la noi cernadu-ne să dansam cu ei.

Spontaneitate copiilor este întotdeauna ceva care lasă șocata mintea adulților. Este ceva care, la prima vedere te destabilizeaza, deschizandu-ti apoi inima. Du-te, de călătoreste, cunoaste și întoarce-te diferit; un pic “mai bine decât cum ai plecat, un pic mai conștient și uman.

BERZASCA MOD

Lascia una risposta

L'indirizzo email non verrà pubblicato. I campi obbligatori sono contrassegnati *